În marea moartă a marilor artişti
Cei ce-au intrat n-au mai ieşit
Şi am rămas cu toţii trişti.
Vremelnic ne-au mai părăsit!

Sumbru se întrevede viitorul neguros,
Iar melancolică mi-e ţara,
Când se gândeşte la trecutul virtuos -
Pe când se auzea fanfara.

De ce-ai plecat, bătrâne drag?
Tu te-ai retras făr-un cuvânt;
Totul ai luat cu tine în mormânt
Şi nu am apucat să-ţi spun cât îmi eşti de drag.

Eu te-am iubit, bătrâne drag,
Cum roiul işi iubeşte a lui regină,
În primăveri cu iz de tei şi naftalină,
Dar nu am apucat să-ţi spun cât îmi eşti de drag…

Într-un moment de o preafericita nostalgie,
Gândurile ţi le împart
Şi, deşi aş fi vrut, marea nu pot să o despart
Aşa că îţi închin aceste versuri ţie, bătrâne drag.

 

 

Deşi, iniţial, anunţaseră că nu au vreo legătură cu protestul organizat săptămâna trecută în Piaţa Universităţii, partidele din opoziţie şi-au făcut apariţia, într-un final, când au văzut că este o pâine de mâncat.

Imediat cum au văzut că şeful statului a avut un moment de slăbiciune şi a retras proiectul Legii Sănătăţii, reprezentanţii PSD, PNL şi PC au dorit să profite şi au înscenat o aşa-numita revoluţie, profitând de credibilitatea pensionarilor sau a tinerilor adânc chinuiţi în această ţară.

Într-un comunicat de presă, Noua Dreaptă îşi exprimă repulsia faţă  de protestul orchestrat de USL.

Citeşte comunicatul integral:

“Noua Dreaptă a avertizat încă din prima zi a protestelor că
acestea sunt iniţiate şi orchestrate de partidele din actuala
opozitie (PSD-PNL-PC), singurele care ar avea de câştigat de pe urma
organizării de alegeri anticipate. Din acest motiv Noua Dreaptă
nu s-a grăbit să scoată militanţii în stradă
pentru a netezi drumul USL spre guvernare şi a refuzat rolul care îi
fusese rezervat în această piesă abil regizată.

Astăzi însă opoziţia parlamentară organizează în
mod oficial un miting cu scopul de a specula electoral nemulţumirile
reale ale românilor pe care tot ei i-au sărăcit şi umilit
în ultimii 22 de ani! In aceste condiţii, în care reprezentanţii
USL vor veni în faţa românilor cu noi promisiuni mincinoase, membrii
Noii Drepte din toate oraşele României vor ieşi în stradă
pentru a-şi exprima paşnic nemultumirea şi a avertiza
asupra faptului că USL reprezintă o falsă alternativă
şi toate partidele parlamantare sunt în egală masură
vinovate de dezastrul în care se zbate România.

Nu vom cere deci demisii sau alegeri anticipate, întrucât nu există
nici un fel de diferenţă între corupţii pesedişti sau
pedelişti şi coruptii penelişti, udemerişti şi
alţi işti… Corupţii de ieri sunt acoperiţi de
corupţii de astăzi, iar corupţii de astăzi vor fi
acoperiţi de corupţii de mâine. Intreaga clasă
politică se manifestă ca un corp străin de aspiraţiile
Naţiunii, însă unitar şi închegat când vine vorba de
propriile interese.

Pe cale de consecinţă:

1. Noua Dreaptă va protesta împotriva TUTUROR partidelor
anti-naţionale şi anti-creştine care au adus România în
pragul colapsului, transformând-o într-o colonie a FMI si a Uniunii
Europene.

2. Noua Dreaptă va explica tuturor românilor că singura
revoluţie posibilă este o revolutie la urne, în ziua alegerilor,
atunci când vom avea cu toţii posibilitatea să votăm pentru
prima dată în ultimii 22 de ani un partid care va acţiona cu
toată consecvenţa în slujba intereselor fundamentale ale
României şi ale românilor din Tară şi din Diaspora, un
partid sprijinit de Noua Dreaptă a cărui misiune va fi salvarea
Statului şi Neamului Românesc de la disoluţia ordonată de
artizanii globalizării.

NOUA DREAPTĂ – UNICA OPOZIȚIE, SINGURA ALTERNATIVĂ!”.

Şezând în patul meu zrenţuros,
Privesc cum lemnul s-a scorojit.
Imaginea sa e luminată – curios –
De albastrul-verzui în care e parţial căptuşit.

Moliile colcăie în jurul meu.
Le simt usturătorul miros,
În timp ce discut cu propriul eu,
Aşteptând să apară un vis graţios.

– Îmi este mai bine aici,
Printre aceste greţoase creaturi,
Decât să mă feresc de acei – ia ghici! –
De ei, ce se comportă asemeni unor târâturi?

Cum poate molia, prin a sa existenţă,
Să-mi ofere o debordantă siguranţă?
Cum cerul e aproape, dar totuşi,
E atât de departe când încerci să-l atingi?

Trâind printre molii, ajungi să fii ros
Şi dispari ca o şubă veche şi găurită.
Cuvintele încep să fie de prisos,
Când soarta îţi era dinainte pecetluită.

Strig anii de glorie să vină înapoi,
Când poporul ştia să se ridice la război.
Chem patrioţii să vină la luptă,
Căci ţara e oarbă şi voinţa ei frântă.

Frate române, nu te simţi pângărit?
Nu vezi că mândria te-a cam părăsit?
Ranchiuna ţi-o poartă popoare creştine;
Corvoada ţi-e dată de imperii sublime.

Cu spada la gât ai dăinuit timp de secole
Şi ai depăşit amare obstacole.
De ce-ţi este frică, de ce te mai temi?
Acum nu ştii decât să te plângi, să gemi.

De ce să te mulţumeşti cu o condiţie impusă,
Când sorgintei tale nu i-a plăcut să fie supusă?
Nu simţi cum duhneşte pielea ce te îmbracă
Sau esti cuprins de-o laşitate posacă?

Pe străini îi întâmpini cu covorul roşu,
În timp ce fraţilor de peste Prut le arăţi dosu’.
Raţionamentele îţi sunt conduse doar de hârtii,
Deşi, când în mormânt vei intra, ele nu vor mai fi.

Fiinţe perfide şi ipocrite
Ai intâlnit la tot pasul.
Să le simţi caracterele în jeg îmbuibate
Tu nu mai vrei, că îţi afectează gândul şi nasul.
Şi ţi-e lehamite!

Oamenii, asemeni unor ulii,
Se avantă asupră-ţi.
De ar putea ţi-ar scoate şi ochii!
Îi laşi să te atingă, să-ţi frângă şi gâtul, căci…
Ţi-e lehamite!

Să te pierzi într-o neştiută cuvântare,
Acum, e tot ce ai vrea.
Hainii să piară, să se cufunde în uitare,
Poate aşa nu ai mai rosti cuvintele acestea.
Dar până atunci, ţi-e lehamite!

Privindu-te, mă-nfior!
O! Dar ce ai fost, de iţi e dor?
Un biet bezmetic, un ageamiu…
Pe atunci erai şi tu un fiu.

Numai la colindat umblai,
De se putea şi pe-un alt plai.
Dar timpul trece neîncetat
Şi, drept urmare, te-ai debusolat.

Şi te-ai oprit. Vroiai schimbare!
Ca apa lină, să treacă a ta debusolare.
Însă leul rămâne leu, nu pir,
Cum nici nu se transformă în safir!

Urletul stă ghemuit, în pieptul gol.
Eliberat fiind, el va trezi adâncul sol.
Tardiv, ai realizat – eu ştiu –
Că ne vom intalni acolo, în sicriu.

Cam mult ai cugetat…
În fine, măcar ai încercat!
Te aştept la al tău loc preferat,
Cu o sticlă de vin, gata de degustat.

Gata, am terminat, să ştii!
Acuma, e rândul tău să mă descrii.
Te uiti la mine, eu la tine;
Oglinda aceasta trebuie lustruită bine!

După ani de secetă,
Ploaia a venit din nou,
Iar pe campia uscată
Picăturile greoaie paşeau în ecou.

Făpturile prindeau viaţă;
Câmpul verde se făcea
Şi din cea mai deasă ceaţă,
Iată! se zăreşte ea.

Părea aproape neschimbată;
Avea acelaşi parfum,
Dar nu era acea făptură
Care m-a făcut s-apun.

Mă simţeam stingher,
Ca al zilei măreţ astru,
Cum şedea în al codrului ungher
Sfântul Daniil Sihastru.

Chipul acela feeric,
Eu incerc să-l regăsesc.
Dar mă plimb prin întuneric
Şi nu văd unde păşesc.

Uşor, însă, îmi amintesc;
Da, eram un visător!
Cum puteam eu să tânjesc…
Şi acum mă înfior!

Îmi pierdeam ca un nebun
Zilele… si pentru ce?
Pentru un parfum,
Ce mai nou mă lasă rece.

Ce crezi? Vine lângă mine;
Se aşează chiar domol
Şi ceva tot mă reţine
Să nu o trimit pe hol.

Apoi, rememorez întrebarea:
- Avea acelaşi parfum,
Dar oare unde este ea?
Undeva… pierdută în fum.

(28-10-2011)

 

 

In antichitate, monarhul era considerat de catre ai sai supusi trimisul lui Dumnezeu pe pamant. El trebuia sa asigure, printre altele, viitorul poporului sau, sa aiba grija ca acesta sa prospere si sa protejeze tara de dusmani, pe cand Mihai I al Romaniei a parasit tara intr-un moment de cumpana, nu doar al Romaniei, ci si al intregii lumi.

Cel care a fost Regele Mihai I al Romaniei a mostenit calitatile tatalui sau, Carol al II-lea, si nicidecum ale bunicului Ferdinand. Prea iubitul sau popor a fost lasat de izbeliste, pe mana comunistilor, timp de 42 de ani, pana cand tot un soi de surogat stalinist a preluat puterea tarii. Acesta conduce si in zilele noastre.

Acum, dupa aproximativ 64 de ani de la abdicarea sa, Mihai I vine in fata poporului si il indeamna la rezistenta, ca doar asa va putea izbuti sa isi depaseasca a sa conditie umana si va face tara mai stralucitoare ca niciodata.

Tot el a amintit de romanii din Basarabia, Bucovina de Nord si Cadrilater, din teritoriile la care un tanar rege a renuntat mult cu prea multa usurinta.

Poate ca daca Mihai I prefera ca poporul sau sa lupte, ca oricum intoarcerea armelor de partea rusilor l-a costat pierderea a mii de suflete, istoria ar fi fost alta si, acum, neamul roman era privit altfel de intreaga suflare europeana, ba chiar si de cea romana, fiindca o mare parte din ea si-a pierdut demnitatea, renegandu-si stramosii.

In aceste zile, la comemorarea de 64 de ani a Regelui si la cei 90 de ani impliniti de Mihai I, acum 2 zile, nu pot spune decat atat:

„Dumnezeu sa te ierte, Rege al Romaniei! si La multi ani, Mihai I!”

Pe un drum ce duce la Viena,
O fetiţă pe un cal mergea.
Negrele şuviţe se unduiau pe spate,
Dar mirosul morţii ea îl emana.
Cu figura amară şi posacă,
Privirile spre dânsa îndată le atrăgea.
Iar înspăimântata lume pe loc se căia,
Începea a se ruga,
Fiindcă a ei cătare dracii dezmierda.
O întreb: – Fetiţo, cum te cheamă?
Ochii negri, goi pe dinăuntru,
Buzele fără de suflare,
Atunci, îmi răspundeau,
Vestea mi-o dădeau:
- Sunt rusoaică, mă numesc Katyusha
Şi mă îndrept spre oraşul Bucureşti.
Merg pe calea presărată cu tristeţe,
Căci numai aşa, soarta îmi va surâde,
Şi a mea pereche mi-o va arăta.
Tu, Katyusha, dacă ai fi o fată,
Toţi băieţii de tine s-ar îndrăgosti,
Dar tu eşti o armă automată
Şi distrugi tot ce e în calea ta.

(izvorul este un vechi cântec de război)